Traditii si obiceiuri de Craciun

Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda insemna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant in ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pilda la Calus. La baza lui sta principiul pe care se intemeiaza rinduiala convietuirii si a solidaritatii colective din satele noastre de obste: toti pentru unul si unul pentru toti.
Despre numele propriu “Craciun” s-a scris mult. Specialisti din generatii diferite au cautat sa explice originea cuvintului prin latinescul crastinum derivat, la rindu-i, din latinescul clasic cras (miine), din latinescul calatio (chemare, convocare), din slavul Kraciun, din cuvintul latinesc creatio, de la expresia latina Quartum jejunum, din albanezul Kercum, patruns in limba romana prin intermediul limbilor slave.1 Dupa un secol de dezbateri problema a ramas nerezolvata. Astfel, intr-un interesant studiu intitulat Vestigii ale cultului solar: Craciunul, Gh.Musu ajunge la concluzia ca un tremen atit de inradacinat in cultura romineasca a existat la nordul si sudul Dunarii inainte de venirea romanilor si a rezistat operatiunii “de curatare” a calendarului popular de catre biserica crestina. intr-adevar, Craciunul are atributiile unui zeu solar, plasat, asemanator si altor zei solari (Saturn, Mithra) la solstitiul de iarna.