1. Palatul Culturii
2.Catedrala mitropolitana
3.Biserica Sf. Trei Ierarhi
4.Muzeul Literaturii Romane
5.Teatrul National "Vasile Alecsandri"
6.Manastirea Golia
7.Universitatea "Al.I.Cuza"
joi, 15 noiembrie 2007
marți, 13 noiembrie 2007
miercuri, 28 martie 2007
“Moara cu noroc”
Aparuta intr-o perioada cand proza de senzatie si traducerile faceau concurenta serioasa productiilor originale, nuvela “Moara cu noroc” ilusta intr-un anume fel trecerea de la o specie de dimensiuni restranse la roman, ea insasi fiind- cum spunea G. Calinescu- “ o nuvela solida cu subiect de roman” (“Istoria literaturii romane...”). Scrierea s-a impus de la prima lectura ca o constructie solida, riguros structurata, in care formula relista insoteste cu succes analiza psihologica- surprinztor de bine condusa intr-o vreme cand proza se afla la inceputurile modernizarii ei. Eroii nuvelei “Moara cu norac” ilustreaza in evolutia scrisului lui Slavici- pentru care literatura trebiua sa indeplineasca si o functie educativa- o categorie umana prinsa intr-un mecanism social specific inceputurilor relatiilor capitaliste. Si cum relatiile sociale erau departe de a functiona normal, cand valorile vietii sunt evaluate in functie de avere si cand impostura si hotia fac casa buna cu actiunile autoritatilor, oamenilor nu le ramane decat sa infrunte aceasta lume si sa incerce sa se mentina intr-o zona de echilibru moral. Tocmai aceasta lume isi propune sa o exploreze proza lui Slavici, o lume care si-a pierdut echilibrul patriarhal tocmai datorita patrunderii acestor relatii economice. Transfigurarea acestei vieti este facuta cu mijloacele prozei realiste, punandu-se mare pret pe obiectivitate, dar si pe sondajul psihologic al eroilor.
Asa cum s-a observat, nuvela isi propune sa dezbata consecintele provocate de setea de imbogatire si dramatica inclestare a omului cinstit cu propria sa fire, in incercarea de a-si pastra un fond sufletesc onest. Puternic reliefat, conflictul nuvelei pare a fi declansat de “perceptul moral” rostit de mama Anei la inceputul actiunii: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”. Din perspectiva lui Ghita, ginerele batranei, convinferile soacrei sunt anacronice, ilustrand o mentaliate arhaica. De aceea, el nu ezita nici o clipa cand i se iveste ocazia de a incropi o afacere, chiar si cu riscul pierderii echilibrului familial. Cand se muta la hanul “Moara cu norac”, el se arunca cu toata energia si speranta intr-o munca tenace si istovitoare ce-i deschide orizonturile unei vieti prospere, fara griji. Banul inseamna pentru el demnitate si posibilitatea de a intra in randul oamenilor. Increzator in puterilr sale, simtindu-se sprijinit de o familie iubitoare, Ghita actioneaza cu energie, ignorand piedicile pe care o lume inca salbatica i le pune in cale. Prins, insa, intr-o axistenta plina de contradictii, eroul- care pastreaza inca un fond sufletesc si moral onest- intelege treptat ca aceasta lume nu-l va accepta decat daca va imbraca haina compromisurilor si a necinstei.
Ghita nu venise la han cu gandul de a ramane definitiv aici. Numai ca prosperitatea din primele luni il face sa amane mereu plecarea. Sub pretextul ca o face pentru nevasta si copii. Ghita continua sa cread ca, in cativa ani, se va pune pe picioare si apoi se va intoarce in sat. Dar prelungirea ramanerii la han, in conditiile in care simte presiunea lui Lica, il impinge la compromisuri din ce in ce mai mari. Prins intr-o situatie fara iesire, stiind ca Lica il va trage dupa sine in prapastia nelinistilor, Ghita hotaraste sa-l dea pe Samadau pe mana autoritatilor. Dar cursa pe care i-o intinde lui Lica se dovedeste fragila si, in timp ce Ana e impinsa in bratele acestuia, el cade prada geloziei care-l impinge la crima.
Nuvela lui Ioan Slavici aduce in prim-plan caractere puternice, firi pasionale si complexe, care traiesc in limita dintre moral si imoral, intr-o lume dominata de violenta si de patima inavutirii. Eroii sunt realizati cu detasare si realism.
Ghita- eroul central al nuvelei- este un personaj complx, analizat atat in contradictiile propriei sale structuri interioare, cat si in relatie cu cei apropiati, dar si cu evenimentele unei lumi debusolate. Asa cum indreptatit observa Eugen Todoran, “intreaga actiune a nuvelei e construita pe aceasta dilema tragica si tragica este evolutia ei spre deznodamant din treapta in treapta, in caracterul unui personaj care altfel, mereu neputandu-se decide, este totusi activ in pregatirea solutiilor, fiind el insusi, in conditiile date, izvorul faptelor sale,prin care se pregateste catastrofa finala...”.
Umilit si aruncat la periferia societatii, apasat de grijile unei vieti searbede, Ghita va incerca sa iasa din conditia sa precara, iluzionandu-se ca o va putea face pe cale cinstita. Hotarat sa nu o implice si pe Ana in afacerile sale necurate, el se instraineaza treptat de ea devenind ursuz si intunecat, pierzandu-si omenia si volubilitatea de la inceputul casniciei. Incet-incet, sotia si copiii lui devin victime ale nehotararii si setei sale de imbogatire.
Pe de alta parte, Ghita isi gaseste mereu scuze, punandu-si comportarea echivoca pe seama slabiciunii sale si a fatalitatii destinului :’’Cine poate sa scape de soarta ce-i este scrisa?’’; sau :’’asa mi-a fost randuit’’; sau :’’daca e rau ce fac, nu puteam sa fac altfel’’. Prabusirea morala a personajului devine inevitabila. Ana, impinsa ca momela in bratele lui Lica- intr-o ultima incercare de eliberare de sub tirania acestuia- va fi victima furiei si a geloziei lui Ghita.
Sentimentul vinovatiei, teama de a “nu se stica cu Lica” il fac pe Ghita sa devina irascibil, pus vesnic pe harta, gata oricand sa-si verse mania pe cineva. Gesturile de tandrete pe care le avusese candva fata de Ana, i se par manifestari indepartate, de parca nu ar fi apartinut niciodata naturii sale sufletesti. Chipul frumos al Anei ii este indiferent acum; ramane doar placerea de a-si cantari averea, ticalosit aproape complet de avaritia sa. Asa incet, finalul nuvelei e previzibil, pentru ca Ghita a strabatut pana la capat procesul dezumanizarii. In ciuda comporatrii sale oscilante, dubitative, eroul nu-si pierde niciodata luciditatea, ceea ce sporeste dramatismul starilor pe care el le traverseaza. De remarcat este si faptul ca autorul recurge la caracterizarea personajului sau la monologul interior:”Ei! Ce sa-mi fac?isi zise Ghita in cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu ! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea ? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare ?’’.
In fine, contradictiile, ezitarile personajului sunt surprinse la nivelul unei psihologii a nuantelor, ceea ce-i confera consistenta si veridicitate umana.
Sub semnul altor coordonate se inscrie destinul Anei, fire sensibila si delicata,’’prea blanda’’ pentru o lume atat de ‘’dinamica’’. Ea traieste drama femeii care nu gaseste (dar nu din vina ei) drumul spre sufletul sotului ei aflat intr-o situatie delicata. Asista neputincioasa la prabusirea lui Ghita si nu poate intelege ce l-a indepartat de ea. Nesansa eroinei se afla in neputinta sau poate refuzul lui Ghita de a se martuisi si in incapacitatea ei de a intui, dincolo de masca, dragostea ce i-o purta inca sotul ei. Prinsa in jocul insinuant al aparentelor, Ana pacatuieste nu din dragoste pentru Lica, ci din orgoliul ranit, din incapacitatea de a-l aduce pe Ghita. “Ana era adanc jignita; ea ar fi dorit sa afle mai mult, se simtea in drept de a cere sa stie tot si nu putea sa-l ierte pe Ghita pentru lipsa lui de incredere.’’ Cand suferinta ii inabusea sufletul, Ana isi striga durerea in obrazul sotului:’’Tu nu ma omori, Ghita: ma seci de viata, ma chinuiesti, imi scoti rasuflare cu rasuflare viata din mine, ma lasi sa ma omor eu din mine’’. Neizbutind sa descopere cauza zbuciumului acestuia, Ana se invinuieste ca nu i-a fost destul de aproape pentru a-i deschide ochii si a-l feri de complivitatea lui Lica.
Iubind viata cu frenezie (desi este o fiinta fargila), Ana are o forta morala deosebita, care0i confera tarie de caracter si statornicie in dragoste.
De o cu totul alta structura morala, portretizat si el cu minutie de psiholog, este Lica Samadaul, stapanul ilegal al drumurilor de la “Moara cu noroc”. El face parte din categoria firilor malefice, care actioneaza in afara legii, imbogatindu-se prin jaf si talharie si exercitand o inraurire nefasta asupra celor din jurul lui pe care ii domina cu reputatia sa de om neinfricat. Traind intr-o lume bulversata de tendinte de parvenire si acaparare a puterii prin frauda, Lica Samadaul stie sa se “adapteze” vremurilor, fiind mana in mana cu cei mari. Lica e primejdios, rau si nestapanit, impunandu-si vointa prin forta. Lipsit de credinta in Dumnezeu, batjocorind tot ceea ce insemna traditie si respect fata de om, Lica actioneaza doar in scopul de a se imbogati, de a-si supune oamenii din jur si de a-si satisface dorintele si placerile lumesti. Primitivismul, impulsivitatea si furia il imping la fapte abominabile, dezvaluind firea sa violenta si lipsa de caracter.Realizate in maniera realista, impunandu-se prin complexitatea vietii lor interioare si un comportament exterior tipic naturilor fruste, voluntare, dar ezitante, personajele lui Ioan Slavici raman in nuvelistica ramaneasca unele dintre cele mai bine conturate caractere, iar nuvela se aseaza, pe drept cuvant, in randul capodoperelor genului.
Asa cum s-a observat, nuvela isi propune sa dezbata consecintele provocate de setea de imbogatire si dramatica inclestare a omului cinstit cu propria sa fire, in incercarea de a-si pastra un fond sufletesc onest. Puternic reliefat, conflictul nuvelei pare a fi declansat de “perceptul moral” rostit de mama Anei la inceputul actiunii: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”. Din perspectiva lui Ghita, ginerele batranei, convinferile soacrei sunt anacronice, ilustrand o mentaliate arhaica. De aceea, el nu ezita nici o clipa cand i se iveste ocazia de a incropi o afacere, chiar si cu riscul pierderii echilibrului familial. Cand se muta la hanul “Moara cu norac”, el se arunca cu toata energia si speranta intr-o munca tenace si istovitoare ce-i deschide orizonturile unei vieti prospere, fara griji. Banul inseamna pentru el demnitate si posibilitatea de a intra in randul oamenilor. Increzator in puterilr sale, simtindu-se sprijinit de o familie iubitoare, Ghita actioneaza cu energie, ignorand piedicile pe care o lume inca salbatica i le pune in cale. Prins, insa, intr-o axistenta plina de contradictii, eroul- care pastreaza inca un fond sufletesc si moral onest- intelege treptat ca aceasta lume nu-l va accepta decat daca va imbraca haina compromisurilor si a necinstei.
Ghita nu venise la han cu gandul de a ramane definitiv aici. Numai ca prosperitatea din primele luni il face sa amane mereu plecarea. Sub pretextul ca o face pentru nevasta si copii. Ghita continua sa cread ca, in cativa ani, se va pune pe picioare si apoi se va intoarce in sat. Dar prelungirea ramanerii la han, in conditiile in care simte presiunea lui Lica, il impinge la compromisuri din ce in ce mai mari. Prins intr-o situatie fara iesire, stiind ca Lica il va trage dupa sine in prapastia nelinistilor, Ghita hotaraste sa-l dea pe Samadau pe mana autoritatilor. Dar cursa pe care i-o intinde lui Lica se dovedeste fragila si, in timp ce Ana e impinsa in bratele acestuia, el cade prada geloziei care-l impinge la crima.
Nuvela lui Ioan Slavici aduce in prim-plan caractere puternice, firi pasionale si complexe, care traiesc in limita dintre moral si imoral, intr-o lume dominata de violenta si de patima inavutirii. Eroii sunt realizati cu detasare si realism.
Ghita- eroul central al nuvelei- este un personaj complx, analizat atat in contradictiile propriei sale structuri interioare, cat si in relatie cu cei apropiati, dar si cu evenimentele unei lumi debusolate. Asa cum indreptatit observa Eugen Todoran, “intreaga actiune a nuvelei e construita pe aceasta dilema tragica si tragica este evolutia ei spre deznodamant din treapta in treapta, in caracterul unui personaj care altfel, mereu neputandu-se decide, este totusi activ in pregatirea solutiilor, fiind el insusi, in conditiile date, izvorul faptelor sale,prin care se pregateste catastrofa finala...”.
Umilit si aruncat la periferia societatii, apasat de grijile unei vieti searbede, Ghita va incerca sa iasa din conditia sa precara, iluzionandu-se ca o va putea face pe cale cinstita. Hotarat sa nu o implice si pe Ana in afacerile sale necurate, el se instraineaza treptat de ea devenind ursuz si intunecat, pierzandu-si omenia si volubilitatea de la inceputul casniciei. Incet-incet, sotia si copiii lui devin victime ale nehotararii si setei sale de imbogatire.
Pe de alta parte, Ghita isi gaseste mereu scuze, punandu-si comportarea echivoca pe seama slabiciunii sale si a fatalitatii destinului :’’Cine poate sa scape de soarta ce-i este scrisa?’’; sau :’’asa mi-a fost randuit’’; sau :’’daca e rau ce fac, nu puteam sa fac altfel’’. Prabusirea morala a personajului devine inevitabila. Ana, impinsa ca momela in bratele lui Lica- intr-o ultima incercare de eliberare de sub tirania acestuia- va fi victima furiei si a geloziei lui Ghita.
Sentimentul vinovatiei, teama de a “nu se stica cu Lica” il fac pe Ghita sa devina irascibil, pus vesnic pe harta, gata oricand sa-si verse mania pe cineva. Gesturile de tandrete pe care le avusese candva fata de Ana, i se par manifestari indepartate, de parca nu ar fi apartinut niciodata naturii sale sufletesti. Chipul frumos al Anei ii este indiferent acum; ramane doar placerea de a-si cantari averea, ticalosit aproape complet de avaritia sa. Asa incet, finalul nuvelei e previzibil, pentru ca Ghita a strabatut pana la capat procesul dezumanizarii. In ciuda comporatrii sale oscilante, dubitative, eroul nu-si pierde niciodata luciditatea, ceea ce sporeste dramatismul starilor pe care el le traverseaza. De remarcat este si faptul ca autorul recurge la caracterizarea personajului sau la monologul interior:”Ei! Ce sa-mi fac?isi zise Ghita in cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu ! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea ? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare ?’’.
In fine, contradictiile, ezitarile personajului sunt surprinse la nivelul unei psihologii a nuantelor, ceea ce-i confera consistenta si veridicitate umana.
Sub semnul altor coordonate se inscrie destinul Anei, fire sensibila si delicata,’’prea blanda’’ pentru o lume atat de ‘’dinamica’’. Ea traieste drama femeii care nu gaseste (dar nu din vina ei) drumul spre sufletul sotului ei aflat intr-o situatie delicata. Asista neputincioasa la prabusirea lui Ghita si nu poate intelege ce l-a indepartat de ea. Nesansa eroinei se afla in neputinta sau poate refuzul lui Ghita de a se martuisi si in incapacitatea ei de a intui, dincolo de masca, dragostea ce i-o purta inca sotul ei. Prinsa in jocul insinuant al aparentelor, Ana pacatuieste nu din dragoste pentru Lica, ci din orgoliul ranit, din incapacitatea de a-l aduce pe Ghita. “Ana era adanc jignita; ea ar fi dorit sa afle mai mult, se simtea in drept de a cere sa stie tot si nu putea sa-l ierte pe Ghita pentru lipsa lui de incredere.’’ Cand suferinta ii inabusea sufletul, Ana isi striga durerea in obrazul sotului:’’Tu nu ma omori, Ghita: ma seci de viata, ma chinuiesti, imi scoti rasuflare cu rasuflare viata din mine, ma lasi sa ma omor eu din mine’’. Neizbutind sa descopere cauza zbuciumului acestuia, Ana se invinuieste ca nu i-a fost destul de aproape pentru a-i deschide ochii si a-l feri de complivitatea lui Lica.
Iubind viata cu frenezie (desi este o fiinta fargila), Ana are o forta morala deosebita, care0i confera tarie de caracter si statornicie in dragoste.
De o cu totul alta structura morala, portretizat si el cu minutie de psiholog, este Lica Samadaul, stapanul ilegal al drumurilor de la “Moara cu noroc”. El face parte din categoria firilor malefice, care actioneaza in afara legii, imbogatindu-se prin jaf si talharie si exercitand o inraurire nefasta asupra celor din jurul lui pe care ii domina cu reputatia sa de om neinfricat. Traind intr-o lume bulversata de tendinte de parvenire si acaparare a puterii prin frauda, Lica Samadaul stie sa se “adapteze” vremurilor, fiind mana in mana cu cei mari. Lica e primejdios, rau si nestapanit, impunandu-si vointa prin forta. Lipsit de credinta in Dumnezeu, batjocorind tot ceea ce insemna traditie si respect fata de om, Lica actioneaza doar in scopul de a se imbogati, de a-si supune oamenii din jur si de a-si satisface dorintele si placerile lumesti. Primitivismul, impulsivitatea si furia il imping la fapte abominabile, dezvaluind firea sa violenta si lipsa de caracter.Realizate in maniera realista, impunandu-se prin complexitatea vietii lor interioare si un comportament exterior tipic naturilor fruste, voluntare, dar ezitante, personajele lui Ioan Slavici raman in nuvelistica ramaneasca unele dintre cele mai bine conturate caractere, iar nuvela se aseaza, pe drept cuvant, in randul capodoperelor genului.
miercuri, 14 martie 2007
Traditii si obiceiuri de Craciun
Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda insemna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant in ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pilda la Calus. La baza lui sta principiul pe care se intemeiaza rinduiala convietuirii si a solidaritatii colective din satele noastre de obste: toti pentru unul si unul pentru toti.Despre numele propriu “Craciun” s-a scris mult. Specialisti din generatii diferite au cautat sa explice originea cuvintului prin latinescul crastinum derivat, la rindu-i, din latinescul clasic cras (miine), din latinescul calatio (chemare, convocare), din slavul Kraciun, din cuvintul latinesc creatio, de la expresia latina Quartum jejunum, din albanezul Kercum, patruns in limba romana prin intermediul limbilor slave.1 Dupa un secol de dezbateri problema a ramas nerezolvata. Astfel, intr-un interesant studiu intitulat Vestigii ale cultului solar: Craciunul, Gh.Musu ajunge la concluzia ca un tremen atit de inradacinat in cultura romineasca a existat la nordul si sudul Dunarii inainte de venirea romanilor si a rezistat operatiunii “de curatare” a calendarului popular de catre biserica crestina. intr-adevar, Craciunul are atributiile unui zeu solar, plasat, asemanator si altor zei solari (Saturn, Mithra) la solstitiul de iarna.
Sarbatori de iarna
Sărbători de Iarnă
În dorinţa perpetuării frumoaselor tradiţii ale Sărbătorilor Crăciunului şi ale Anului Nou care, dintotdeauna şi peste tot în lume reprezintă simbolul bucuriei, al speranţei şi al reînnoirii, Primăria Municipiului Iaşi organizează în fiecare an un program care creează o atmosferă festivă, prin acţiuni specifice precum „Carnavalul Copiilor”, Festivalul folcloric „Datini şi Obiceiuri de Iarnă”, spectacole de colinde prezentate în cartierele Iaşului, manifestări expoziţionale în cadrul cărora se comercializează produse de sezon etc.De asemenea, în perioada Sărbătorilor de Iarnă oraşul îmbracă haine de sărbătoare. Astfel, Primăria amplasează brazi împodobiţi în toate cartierele Iaşului şi asigură un iluminat festiv pe toate arterele din municipiu.Momentul Finalul Sărbătorilor îl constituie organizarea Revelionului, atât în aer liber, în faţa Palatului Culturii, cât şi la Sala Sporturilor. Peste 5 000 de ieşeni au astfel ocazia să asiste la spectacole susţinute de trupe dance româneşti precum şi la un grandios joc de artificii şi de lumini ce marchează momentul trecerii într-un nou an.
Sursa: www.primaria-iasi.ro
Violenta in scoala ?!?
Mass-media , cercetarile si statisticile oficiale raporteaza o crestere spectaculoasa a fenomenului in ultimile trei decenii in mai multe tari ale lumii , astfel incat escaladarea violentei in scoala a devenit cea mai vizibila evolutie din campul educatiei formale.Daca, in fazele de inceput ale educatei scolare , predomina violenta profesorului asupra elevilor , democratizarea educatiei a antrenat o depalasare a violentei catre elevi , canalizand-o dinspre elevi spre profesori. Violenta in scoala este o problema careia i s-a facut o publicitate considerabila in multe tari : SUA , Franta , Anglia, etc. si ,din nefericire, aceasta lista s-a completat si cu Romania.Numeroase posturi de televiziune prezinta diverse scene de violenta petrecute in scoala de la cele mai usoare forme de violenta pana la cele mai violente . Exista numeroase definitii ale violentei.Eric Debarbieux , specialist in problematica violentei in mediul scolar ,ofera o definitie prin care surprinde ansamblul fenomenului violentei : Violenta este dezorganizerea brutala sau continua a unui sistem personal , colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integritatii , ce poate fi fizica, materiala sau psihica.Aceasta dezorganizare poate sa opereze prin agresiune , prin utilizarea fortei ,constient sau inconstient , insa poate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei , fara ca agresorul sa aiba intentia de a face rau. Este dificil sa se realizeze discriminari intre cele doua concepte agresivitate si violenta. M.Floro ( 1996; 53 ) incearca o diferentiere in baza a trei criterii : 1. un criteriu functional: agresivitatea este o potentialitate ce permite dirijarea actiunii ; ea tine mai mult de gandire , de analiza , in timp ce violenta este de ordinul actiunii noastre , o actiune adaptata obiectivului ce trebuie atins. 2. un criteriu de ordin topologic : agresivitatea ar fi mai ales interna , in timp ce violenta e mai ales externa. 3. un criteriu etic : in timp ce agresivitatea , inteleasa ca potentialitate care ii permite individului sa infrunte problemele,poate fi considerata acceptabila, violenta, in calitatea ei de actiune ce produce durere, este inacceptabila. Exista trei teorii expilcative ale comportamentului agresiv : - agresivitatea este inascuta, pozitie sustinuta de autori precum Sigmund Freud si Konard Lorenz.In viziunea lui Freud oamenii se nasc cu instinctul de a agresa si de a fi violenti. - agresivitatea e un raspuns la frustrare.Cei care sustin aceasta afirmatie pleaca de la convingerea ca agresivitatea este determinata de conditiile externe.Cea mai populara si cea mai cunoscuta este teoria frustrare- agresiune formulata de J.Dollard.Teoria lui Dollard a fost supusa ulterior unor revizii. - agresivitatea este un comportament social invatat.Aceasta pozitie este legata , in special, de numele lui A.Bandura , care formuleaza teoria invatarii sociale a agresivitatii. Conform acestei teorii , comportamentul agresiv se invata prin mai multe modalitati : direct prin recompensarea sau pedespirea unor comportamente ; prin obervarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale adultilor. Violenta scolara este de cele mai multe ori nefatala , dar poate cauza serioase prejudicii dezvoltarii persoanei.Jacques Pain ( 2000 ; 72) identifica doua tipuri de violenta in mediul scolar: a. violentele obiective care sunt de ordinul penalului ( crime si delicte) si asupra carora se poate interveni frontal b. violentele subiective, care sunt violente mai subtile , de atitudine, si care afecteaza climatul scolar.Sunt incluse aici dipsretul , umilirea, sfidarea, lipsa de politete, absentele de la ore.. Violenta fizica si cea verbala sunt doua dintre cele mai des intalnite tipuri de violenta in scolile din Europa.In Suedia , 22% dintre elevi de sex masculin cu varsta cuprinsa intre 13 – 17 ani au fost implicati in trei sau mai multe violente fizice in anul 2000. In Nurenberg , Germania , 53% dintre baieti au admis ca au fost implicati in violente fizice in scoala in anul 2000. Un studiu britanic a ajuns la concluzia ca in fiecare an 10 elevi au tentative de suicid determinate de actele de violenta de la scoala; acelasi studiu arata ca 80% din victimele violentelor. considera violenta verbala mai stresanta decat atacurile fizice, iar 30% din victime afirma ca agresiunile le afecteaza capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor scolare. Pe ansamblu , datele existente demonstreaza ca violentele scolare au o tendinta constanta de crestere , atingand rata cea mai inalta la nivelul invatamantului gimnazial si liceal ; din punct de vedere al distributiei pe sexe ,violentele sunt cele mai des intalnite la baieti , atingand frecventa maxima in jurul varstei de 15 ani. Youth voices , o ancheta UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor , temerilor , sperantelor si viselor copiilor – esantionul de popultatie din tara noastra fiind de 400 de copii si adolescenti intre 8 si 17 ani, dintre care 97 cuprinsi in sistemul de educatie publica – a pus in evidenta ca 39% dintre subiecti au declarat ca se confrunta cu violenta si comportament agresiv/violent in scoala. Sub eticheta „violenta” descoperim o diversitate de forme de conduita , care descriu , sub aspectul intensitatii , o linie continua: la intensitatea cea mai mica , violenta presupune confruntarea vizuala , poreclirea , tachinarea, ironizarea, imitarea in scop denigrator ; refuzul de a acorda ajutor , bruscarea , lovirea cu diverse obiecte, palmuirea impingerea , injunghierea si impuscarea sunt forme de intensitate crescuta ale violentei. Mai cu seama in prezent , cultura adolescentilor pare a fi centrata pe violenta, fenomen la care au contribuit familia , scoala , industria divertisemntului si mass-media. Adolescenta este o perioada de transformari pe plan social , fizic , si psihic.Transformarile fizice care incep la pubertate sunt adesea foarte brutale si adolescentii le traiesc ca pe o mare metamorfoză.Transformarile pot determina sentimente de jena, timiditate , refuzul comunicarii etc.Deosebit de importanta in aceasta perioada este relatia pe care adolescentul o are fata de propriul sau corp aflat in transformare. Legat de acest aspect asistam la preocupari deosebite in ceea ce priveste machiajul , coafarea parului , imbracamintea. Emotiile se manifesta in aceasta perioada cu un mare dinamism.Au loc treceri bruste de la stari de fericire la stari de descurajare sau deprimare , de la sentimentul de putere la cel de indoiala , de scadere a stimei fata de sine.Pentru a face fata acestor emotii , adolescentii dezvolta reactii de agresivitate si de opozitie fata de tot ceea ce inseamna autotritate.( parinti , profesori , institutii). Sub aspect temporal , adolescenta, este perioada de varsta situata intre copilarie , pe care o continua si varsta adulta , respectiv intre 12 – 13 ani si se termina intre 18 – 20 de ani ( acesta incheiere sau terminare este relativa , deoarece atat aparitia cat si durata adolescentei variaza in functie de sex , rasa , conditii geografice si mediul social – economic).Este o perioada de restructurare afectiva si intelectuala a personalitatii.Ea este caracterizata ca o perioada ingrata ceea ce scoate in evidenta faptul ca este dificila si pentru adolescentii insisi cat si pentru cei care se afla in contact cu adolescenti. Pe plan psihologic putem retine in principal urmatoarele trasaturi de care este marcata adolescenta : cautarea identitatii de sine, cautarea unui set personal de valori , achizitia abilitatilor necesare pentru o buna interactiune sociala , castigarea independentei emotionale fata de parinti, nevoia de a experimenta o varietate de comportamente, atitudini si activitati. Adolescenta este un camp extrem de dinamic , este o perioada contradictorie , in care poate sa inceapa sa se manifeste sentimentul de durere , de tristete a depasirii copilariei , este o perioada suprasolicitanta pentru toti adolescentii , cu atat mai mult pentru cei care au anumite predispozitii sau cauze insotite de conditii spre devianta si delincventa. Violentele intalnite in scoala la aceasta varsta , sunt semnalate din cauza ca baietii ( intr-o proportie mult mai mica , si fetele ) se afla la varsta confruntarilor fizice : a te masura cu sine si cu ceilalti face parte din afirmarea identitatii sexuale masculine , o forma de socializare prin lupta , apararea teritoriului.Aceste pariuri incalca regulile obisnuite ale conflictelor dintre adolescenti si pot genera violente individuale sau colective. Multi adolescenti care prezinta un comportament antisocial sau delincvential au prezentat patternuri similare in copilaria mica sau mijlocie.Comportamentul antisocial precoce este un indicator cvasipredictor pentru violenta juvenila , in special la sexul masculin.( Patterson, Reid, Dishiomn , 1992)De cele mai multe ori , fetele se implica in conduite violente pentru a-si demonstra loialitatea fata de o prietena sau dragostea pentru un baiat.Si pentru adolescenti , dar mai ales pentru adolescente , sexualitatea este extrem de importanta.Sa fii atractiva sexual este o conditie a popularitatii unei fete in scoala.Preocupati sa isi afirme masculinitatea , baietii sunt in mod particular mai interesati sa faca multe cuceriri decat sa se implice doar intr-o singură relatie.Aceasta indiferenta in pereceprea importantei partenerului pentru status explica de ce fetele devin agresive cand se simt amenintate cu deposedarea obiectului iubirii lor de catre o rivala.Majoritatea fetelor dar si a baietilor cu conduite violente in scoala cred ca cea mai buna cale pentru a-ti demonstra iubirea/ loialitatea fata de partener este sa te bati pentru el.Chiar daca nu se ajunge la o adevarata confruntare fizica cu o/un rival/rivala , procesul de curtare, flirtul implica amenintarea cu violenta : lovirea , palmuirea , tachinarea se intalnesc mai frecvent la fete decat la baieti. Fetele si baietii care manifesta conduite violente in scoala explica acest comportament facand trimitere la relatia de supravietuire – vulnerabilitate. Violenta scolara este asociata , in general , cu zonele urbane dificile , cu periferiile , acolo unde saracia este la ea acasa.De aceea , cand se vorbeste despre violenta in scoala , se considera drept surse favorizante atat factori exteriori scolii – factorul familial , factorul social , factorul individual , cat si un factor intern scolii – scoala ca sursa de violenta.
Zilele Iasilor
Fără kitsch la Sărbătorile Iaşului Municipalitatea îşi doreşte să sprijine anul acesta adevăraţii meşteşugari
Primăria Iaşi va da o lovitură puternică amatorilor de lucruri de prost gust pentru că nu va mai da autorizaţii centrale unor astfel de comercianţi. „Comercializarea kitsch-urilor nu este o activitate emblematică pentru Iaşi şi dorim ca anul acesta să evităm acest lucru“, a susţinut primarul Gheorghe Nichita care a completat cu faptul că vor fi sprijiniţi adevăraţii meşteşugari, meşteri populari. „Este bine, şi asta încercăm să facem, ca de la an la an să organizăm aceste sărbători cât mai bine, astfel încât să fie pe măsura oraşului nostru“, a susţinut primarul Nichita. Prima modificare faţă de anul trecut a fost făcută în organizarea concertelor din ziua de 14 octombrie din faţa Palatului Culturii care vor fi mult mai „cuminţi“ decât în alţi ani. Dacă până acum în ziua sărbătorii Cuvioasei Parascheva se dădeau artificii şi aveau loc concerte rock care îi nemulţumeau pe pelerinii veniţi să se reculeagă la moaştele de la Catedrala Mitropolitană, anul acesta ieşenii vor fi încântaţi de artişti folk. „Am încercat să schimbăm puţin ordinea evenimentelor, astfel încât tinerii vor putea să se bucure de concertele rock în ziua de 15 octombrie şi nu pe 14“, a spus primarul oraşului. Acesta a adăugat că va încuraja personal activităţile care să fie în concordanţă cu sărbătoarea creştinească.
Ce este Ziua Mondiala a Profesorilor?
UNESCO a declarat 5 octombrie ca World Teachers’ Day - Ziua Mondiala a Profesorilor - in 1994, pentru a comemora semnarea Recomandarii UNESCO cu privire la Statutul Profesorilor (5 octombire 1966). Pe data de 5 Octombrie, organizatii ale profesorilor din toata lumea se mobilizeaza pentru a se asigura ca nevoile generatiilor urmatoare sunt luate in considerare. Conform UNESCO, Ziua Mondiala a Profesorilor reprezinta un simbol semnificativ al constientizarii, intelegerii si aprecierii fata de contributia vitala pe care profesorii o au pentru educatie si dezvoltare. Asociatia Romana de Resurse Educationale (A.R.R.E.) sustine nevoia de a recunoaste si de a celebra aceasta zi la nivel mondial.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
